Periajul corect al dinților: ghid complet pas cu pas

Periajul corect al dinților se rezumă la câteva reguli simple: te speli de două ori pe zi, câte aproximativ două minute, cu o periuță cu peri moi și o pastă cu fluor, ținând periuța înclinată la 45 de grade spre linia gingiei și făcând mișcări scurte, blânde, dinte cu dinte. Nu forța și nu freca orizontal cu putere: scopul este să desprinzi placa bacteriană, un strat moale și lipicios de bacterii, nu să lustruiești smalțul.

Mulți adulți se spală zilnic pe dinți și totuși au gingii care sângerează sau tartru care se depune mereu în aceleași locuri. Explicația este aproape întotdeauna tehnica, nu lipsa de voință. Ghidul de mai jos ia periajul de la zero: ce urmărești, cum ții periuța, în ce ordine treci prin gură, ce pastă folosești, ce faci după și cum îți dai seama că lucrezi bine. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate; dentistul tău îți poate adapta recomandările la situația ta concretă.

Ce urmărește de fapt periajul

Periajul are un singur obiectiv principal: să îndepărteze placa bacteriană de pe toate suprafețele dinților și de la marginea gingiei înainte ca ea să se maturizeze. Placa se reface continuu, în câteva ore după fiecare curățare, iar dacă rămâne pe loc mai multe zile, bacteriile din ea produc acizi care atacă smalțul și substanțe care irită gingia.

Două lucruri rezultă de aici. Primul: contează mai mult unde ajunge periuța decât cât de tare apeși. Al doilea: placa lăsată pe loc se poate mineraliza și transforma în tartru (calcul dentar), o depunere tare pe care nu o mai poți scoate acasă, doar dentistul sau igienistul la detartraj. Diferența dintre cele două este explicată pe larg în articolul despre Placa bacteriană și tartrul: diferența și cum le previi.

Zonele pe care placa le preferă

Placa se adună acolo unde nu ajung limba, obrazul și mestecatul:

• marginea gingiei, de jur împrejurul fiecărui dinte;
• spațiile dintre dinți, unde periuța nu pătrunde;
• șanțurile de pe suprafețele de mestecat ale măselelor;
• fața interioară a dinților de jos din față, lângă glandele salivare;
• ultimele măsele, mai ales fața lor din spate.

Dacă știi aceste zone, știi și unde să încetinești. Cine trece grăbit doar peste fețele din față ale dinților, cele care se văd în oglindă, lasă neatinsă tocmai partea cu cel mai mult risc.

Ce îți trebuie pentru un periaj eficient

Pentru un periaj bun ai nevoie de puține lucruri: o periuță cu peri moi și cap mic, o pastă cu fluor, un mijloc de curățare între dinți și, opțional, un cronometru. Restul produselor de pe raft sunt completări, nu înlocuitori.

Periuța manuală folosită corect curăță bine; periuța electrică poate ușura treaba, mai ales celor cu mobilitate redusă sau celor care se grăbesc. Comparația completă este în Periuța manuală sau electrică: comparație practică, iar criteriile de alegere a perilor și a capului sunt în Periuța de dinți: duritatea perilor, capul și înlocuirea. Pentru pastă, eticheta cu conținutul de fluor exprimat în ppm (părți per milion) este informația cea mai utilă; o explicăm în Pasta de dinți cu fluor: ce înseamnă ppm și cum alegi.

Sfat: Ține periuța în poziție verticală, într-un pahar deschis, ca să se usuce între folosiri. Capacele închise și cutiile etanșe păstrează umezeala și favorizează înmulțirea microbilor pe peri.

Cum ții periuța: unghiul și presiunea

Periuța se ține înclinată la aproximativ 45 de grade față de dinte, cu perii îndreptați spre linia gingiei, astfel încât o parte din ei să intre ușor în șanțul dintre dinte și gingie. Aceasta este baza tehnicii recomandate frecvent de dentiști, numită tehnica Bass modificată, pe care o descriem în detaliu în Tehnica Bass modificată: periajul recomandat, explicat.

Priza: ca pe un pix, nu ca pe un ciocan

Cea mai simplă metodă de a controla presiunea este să ții periuța cu vârfurile degetelor, ca pe un pix, nu strânsă în pumn. Când o ții în pumn, apeși instinctiv prea tare, iar perii se culcă pe dinte și nu mai curăță. Perii trebuie să rămână drepți și să lucreze cu vârfurile. Dacă după câteva săptămâni perii periuței tale sunt răsfirați în lateral, ca o floare deschisă, este un semn clar că apeși prea mult.

Mișcarea: scurtă și vibrantă

Mișcarea corectă este scurtă, de câțiva milimetri, înainte și înapoi sau în cercuri mici, pe loc, pe una-două suprafețe dentare deodată. Apoi rotești periuța dinspre gingie spre marginea dintelui, ca să scoți placa desprinsă. Frecarea orizontală, lungă, de la o parte la alta a gurii, este cea mai frecventă greșeală: nu curăță marginea gingiei și, în timp, poate retrage gingia și uza smalțul de lângă ea.

Ordinea pas cu pas, zonă cu zonă

Un periaj complet urmează mereu aceeași ordine, ca să nu sari peste nicio suprafață. Împarte gura în patru sferturi (sus-dreapta, sus-stânga, jos-stânga, jos-dreapta) și alocă fiecăruia cam 30 de secunde.

1. Pune pasta: un strat subțire, cam cât un bob de mazăre pentru un adult.
2. Începe mereu din același loc, de exemplu cu ultima măsea de sus din dreapta, fața dinspre obraz.
3. Fețele exterioare: înaintează dinte cu dinte spre față, cu periuța la 45 de grade, câteva mișcări scurte pe fiecare zonă.
4. Fețele interioare: întoarce-te pe partea dinspre limbă sau cer gură. La dinții din față, ține periuța vertical și folosește vârful capului, cu mișcări de jos în sus (sus) sau de sus în jos (jos).
5. Suprafețele de mestecat: mișcări scurte înainte și înapoi pe șanțurile măselelor.
6. Repetă pentru celelalte trei sferturi, în aceeași ordine.
7. Ultimele măsele: trece special pe fața din spate a ultimului dinte din fiecare sfert.
8. Limba: câteva mișcări de la spate spre vârf, cu periuța sau cu un racletor.
9. Scuipă pasta, fără să clătești abundent cu apă.

Dacă ai mereu aceeași ordine, nu mai trebuie să te gândești unde ai fost. Pe termen lung, ordinea fixă este mai importantă decât orice produs nou cumpărat.

Durata și frecvența

Două minute de două ori pe zi sunt reperul recomandat în mod curent. Majoritatea oamenilor se spală mult mai puțin, de obicei sub un minut, fără să-și dea seama. Diferențele dintre dimineață și seară, ce faci dacă ai uitat periajul și când merită un al treilea periaj sunt discutate în Cât timp și de câte ori pe zi te speli pe dinți.

Pasta cu fluor și clătitul de după

Pasta de dinți are rol principal prin fluor, mineralul care ajută smalțul să reziste la atacul acid și favorizează remineralizarea leziunilor incipiente. Pentru ca fluorul să aibă timp să acționeze, după periaj scuipi surplusul de pastă și nu clătești gura cu multă apă.

Scuipă, nu clăti

Obiceiul de a clăti energic cu un pahar de apă după periaj spală mare parte din fluorul rămas pe dinți. Recomandarea frecventă a dentiștilor este „scuipă, nu clăti”. Dacă gustul pastei te deranjează, poți clăti cu foarte puțină apă, dar ideal este să nu mănânci și să nu bei nimic, în afară de apă, în jur de o jumătate de oră după periajul de seară.

Cantitatea de pastă

Pentru adulți, o cantitate cât un bob de mazăre este suficientă. Pasta întinsă pe toată lungimea perilor, ca în reclame, nu curăță mai bine, doar face mai multă spumă și te îndeamnă să scuipi mai repede. Pentru copii, cantitatea depinde de vârstă și o găsești explicată în Pasta de dinți pentru copii: cantitate și fluor pe vârste.

Important: Apa de gură nu înlocuiește periajul și nu se folosește imediat după el dacă vrei ca fluorul din pastă să rămână pe dinți. Dacă dentistul ți-a recomandat-o, folosește-o la un alt moment al zilei.

Curățarea dintre dinți și a limbii

Periuța obișnuită nu ajunge în spațiile dintre dinți, așa că un periaj complet se completează o dată pe zi cu ață dentară sau periuțe interdentare. Aproximativ o treime din suprafața fiecărui dinte se află în zonele de contact cu dinții vecini, iar acolo apar frecvent atât cariile, cât și inflamațiile gingiei.

• Ața dentară este potrivită pentru spații foarte strâmte; tehnica corectă, în formă de C pe fiecare dinte, este explicată în Ața dentară: cum o folosești corect, pas cu pas.
• Periuțele interdentare sunt adesea mai eficiente acolo unde spațiile sunt mai largi; mărimea se alege cu ajutorul dentistului sau al igienistului.
• Dușul bucal poate fi un ajutor în plus, mai ales la aparate dentare sau lucrări protetice, dar nu înlocuiește complet curățarea mecanică.

Limba găzduiește un strat de bacterii și resturi care contribuie la respirația neplăcută. O curățare blândă, de la spate spre vârf, durează câteva secunde; detaliile sunt în Curățarea limbii: de ce contează și cum o faci corect.

Situații speciale: aparat dentar, proteză, sarcină, copii

Regulile de bază rămân aceleași în aceste situații, dar se schimbă instrumentele și timpul necesar. Câteva repere:

• Aparatul dentar fix creează multe zone noi în care se oprește placa, în jurul bracketurilor și sub sârmă. Ai nevoie de periuțe speciale și de mai mult timp; rutina completă este în Igiena orală cu aparat dentar fix: rutina de zi cu zi.
• Proteza mobilă se curăță separat, în afara gurii, iar gingiile și dinții rămași se periază și ei; vezi Proteza dentară mobilă: cum o îngrijești corect acasă.
• Sarcina face gingiile mai sensibile la placă și poate aduce greață la periaj; adaptările utile sunt în Igiena orală în sarcină: ce se schimbă și ce poți face.
• Copiii au nevoie de ajutorul și supravegherea unui adult la periaj până la vârsta școlară, de obicei până pe la 7–8 ani, când motricitatea fină le permite să lucreze singuri corect. Ghidul pe vârste este în Dinții copiilor: ghid de la primul dinte la adolescență.
• Gingiile retrase sau dinții sensibili cer o periuță foarte moale, presiune minimă și, uneori, o pastă specială; dentistul îți spune ce se potrivește.

Cum îți dai seama că te speli corect

Un periaj corect se vede și se simte: dinții sunt netezi la atingerea cu limba, gingiile sunt roz, ferme și nu sângerează. Un dinte curat lucește și nu are senzația de „catifea” pe care o dă placa veche.

Teste simple pe care le poți face acasă

• Testul cu limba: după periaj, trece limba pe fața interioară a dinților de jos. Dacă simți zone aspre sau lipicioase, acolo a rămas placă.
• Testul cu unghia: zgârie ușor, cu unghia curată, marginea unui dinte lângă gingie. Un strat albicios, moale, înseamnă placă.
• Tabletele revelatoare: se mestecă după periaj și colorează placa rămasă, ca să vezi exact zonele scăpate. Se găsesc în farmacii; nu înlocuiesc controlul la dentist, dar sunt un instrument educativ excelent, inclusiv pentru copii.
• Periuța însăși: dacă perii se deformează în mai puțin de câteva săptămâni, apeși prea tare.

Semne că trebuie să schimbi ceva

Sângerarea gingiilor la periaj este cel mai frecvent semn că placa stă prea mult la marginea gingiei. Paradoxal, soluția nu este să eviți zona, ci să o cureți mai bine, blând. Dacă sângerarea persistă după una-două săptămâni de periaj corect, mergi la dentist; pașii sunt descriși în Sângerarea gingiilor la periaj: cauze și pași de urmat.

Greșelile care anulează un periaj bun

Chiar și oamenii conștiincioși repetă câteva greșeli care le reduc mult eficiența periajului. Cele mai frecvente sunt:

• periajul prea scurt, sub un minut;
• frecarea orizontală, apăsată, cu periuță tare;
• sărirea peste fețele interioare și peste ultimele măsele;
• periajul imediat după alimente sau băuturi acide, când smalțul este temporar mai vulnerabil;
• clătitul abundent după pastă;
• periuța folosită mult după ce perii s-au deformat;
• lipsa curățării dintre dinți.

Fiecare dintre ele are explicații și corecturi detaliate în Greșelile frecvente la periaj care îți afectează gingiile. Despre momentul potrivit după masă, mai ales după fructe, sucuri sau vin, citește Periajul după masă: de ce uneori e mai bine să aștepți.

Atenție: Periajul agresiv nu compensează un periaj rar. Mai multă forță nu înseamnă dinți mai curați, ci risc mai mare de retragere a gingiei și de sensibilitate dentară.

Când mergi la dentist și când este urgență

Periajul corect acasă reduce mult riscul de probleme, dar nu înlocuiește controalele periodice. Dentistul stabilește intervalul potrivit pentru tine, de obicei între șase luni și un an, în funcție de riscul tău de carii și de starea gingiilor, și face detartrajul atunci când e nevoie.

O umflătură care se extinde spre ochi sau spre gât, însoțită de febră și de greutate la înghițire, poate fi o infecție gravă și nu se tratează acasă. Pentru o privire de ansamblu asupra semnelor de alarmă, vezi Problemele orale frecvente: semne și când mergi la dentist.

Ce merită reținut despre periaj

Un periaj bun nu cere produse scumpe, ci o tehnică corectă, repetată zilnic în aceeași ordine. Ține periuța la 45 de grade spre gingie, folosește mișcări mici și blânde, alocă fiecărui sfert al gurii o jumătate de minut și termină cu limba. Completează o dată pe zi cu curățarea dintre dinți și lasă fluorul din pastă să acționeze.

De reținut:

• de două ori pe zi, câte aproximativ două minute;
• periuță cu peri moi, înlocuită când perii se deformează;
• pastă cu fluor, cât un bob de mazăre, fără clătit abundent;
• unghi de 45 de grade spre gingie, presiune ușoară, ordine fixă;
• ață sau periuțe interdentare o dată pe zi;
• controale periodice la dentist și 112 pentru semnele de urgență.