Problemele orale frecvente: semne și când mergi la dentist

Problemele orale frecvente sunt, în ordinea în care le întâlnesc cel mai des dentiștii, cariile, inflamația gingiilor, sensibilitatea dentară, tartrul, respirația urât mirositoare, gura uscată, aftele și uzura dinților prin scrâșnire. Cele mai multe au o cauză comună, placa bacteriană lăsată prea mult pe dinți, și aproape toate dau semne din timp: sângerare la periaj, o durere scurtă la rece, un gust neplăcut, o pată pe dinte. Regula simplă este următoarea: un simptom care nu trece în aproximativ două săptămâni merită văzut de dentist, iar umflătura feței cu febră, dificultatea la înghițire sau la respirație și sângerarea care nu se oprește înseamnă urgență și apel la 112.

Acest ghid este punctul de plecare al secțiunii despre probleme frecvente. Pentru fiecare problemă găsești pe scurt ce este, cum o recunoști, ce poți face acasă și când nu mai e cazul să aștepți. Fiecare subiect are și un articol dedicat, cu mai multe detalii. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate: doar un medic dentist poate pune un diagnostic, după examinare și, la nevoie, radiografii.

De ce apar majoritatea problemelor din gură

Majoritatea problemelor orale pornesc de la trei factori care se combină: placa bacteriană, frecvența cu care consumi zahăr și acizi și cantitatea de salivă. Când unul dintre ei se dezechilibrează, gura trece de la o stare stabilă la una în care smalțul se demineralizează sau gingia se inflamează.

Placa bacteriană, numitorul comun

Placa bacteriană este un strat moale, lipicios, format din bacterii și resturi, care se depune continuu pe dinți și la marginea gingiei. Bacteriile din placă transformă zaharurile în acizi, care scot minerale din smalț, și produc substanțe care irită gingia. Lăsată pe loc, placa se mineralizează și devine tartru, pe care nu-l mai poți îndepărta acasă. Diferența dintre cele două și felul în care le previi sunt explicate în Placa bacteriană și tartrul: diferența și cum le previi.

Saliva, sistemul de apărare natural

Saliva spală resturile alimentare, neutralizează acizii și aduce minerale care repară leziunile incipiente ale smalțului. Când saliva scade, din cauza unor medicamente, a respirației pe gură sau a deshidratării, cresc riscul de carii, respirația neplăcută și iritațiile. Pe larg, în Gura uscată: de ce apare și cum îți protejezi dinții.

Obiceiurile zilnice

Periajul incomplet, lipsa curățării dintre dinți, gustările dulci dese, băuturile acide sorbite toată ziua și fumatul sunt obiceiurile care cântăresc cel mai mult. Partea bună este că toate țin de tine și pot fi schimbate. Bazele unui periaj eficient sunt în Periajul corect al dinților: ghid complet pas cu pas.

Harta simptomelor: ce poate însemna fiecare semn

Un simptom nu înseamnă automat o boală anume; același semn poate avea mai multe cauze, iar tabelul de mai jos te ajută doar să înțelegi direcția și urgența. Diagnosticul îl pune dentistul.

Cariile: semne timpurii și semne tardive

Caria este distrugerea progresivă a țesuturilor dure ale dintelui de către acizii produși de bacteriile din placă. La început nu doare deloc, motiv pentru care controalele periodice descoperă adesea carii pe care pacientul nu le simțea.

Cum evoluează o carie

1. Leziunea albă, cretoasă: smalțul și-a pierdut minerale, dar suprafața e încă întreagă. În această etapă, fluorul și igiena bună pot opri progresia.
2. Pata maronie sau cavitatea mică: smalțul s-a rupt; dintele are nevoie de tratament la dentist.
3. Sensibilitate la dulce și rece: caria a ajuns în dentină, stratul de sub smalț.
4. Durere spontană, pulsatilă: inflamația a ajuns la nervul dintelui (pulpă).
5. Umflătură, gust neplăcut, „coș” pe gingie: infecția a depășit dintele.

Cu cât intervii mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu. Factorul alimentar cel mai important nu este cantitatea de zahăr, ci de câte ori pe zi îl consumi; mecanismul este explicat în Zahărul și cariile: de ce contează de câte ori mănânci dulce.

Sfat: Dacă simți cu limba o zonă aspră sau o margine nouă pe un dinte ori îți rămâne mereu mâncare în același loc, spune-i dentistului la următorul control. Sunt indicii utile pentru el.

Gingiile: de la sângerare la retragere

Gingiile sănătoase sunt roz, ferme și nu sângerează la periaj; gingiile inflamate sunt roșii, umflate și sângerează ușor. Inflamația gingiei se numește gingivită și este, de regulă, reversibilă prin igienă corectă și, la nevoie, detartraj.

Gingivita și boala parodontală

Dacă inflamația persistă luni sau ani, poate trece spre țesuturile de susținere ale dintelui, adică osul și ligamentul care îl țin în alveolă. Această formă se numește boală parodontală (parodontită) și duce, în timp, la retragerea gingiei, apariția de „buzunare” între dinte și gingie, mobilitate dentară și, în stadii avansate, pierderea dinților. Spre deosebire de gingivită, pierderea de os nu se reface de la sine.

• Semne de gingivită: sângerare la periaj sau la ața dentară, gingie roșie și umflată, sensibilitate.
• Semne care sugerează boală parodontală: dinți care par mai lungi, spații noi între dinți, dinți care se mișcă, respirație neplăcută persistentă, gust neplăcut.

Ce faci concret când gingiile sângerează și când e cazul să mergi la dentist este descris în Sângerarea gingiilor la periaj: cauze și pași de urmat. Fumatul poate masca sângerarea și întârzia descoperirea bolii; detalii în Fumatul și sănătatea orală: efecte asupra gurii și gingiilor.

Important: Sângerarea gingiilor nu este un motiv să eviți periajul zonei. Este, de cele mai multe ori, semnul că zona trebuie curățată mai bine, dar blând.

Sensibilitatea și durerea de dinți

Sensibilitatea dentară este o durere scurtă și ascuțită la rece, cald, dulce sau atingere, care dispare în câteva secunde după ce stimulul încetează. Durerea care persistă minute întregi sau apare fără motiv este altceva și cere consult mai repede.

Cauzele sensibilității și ce poți face acasă, de la periuța potrivită la pastele speciale, sunt explicate în Sensibilitatea dentară: de ce apare și ce poți face acasă. Pentru dinții tociți și durerile musculare de dimineață, citește Bruxismul: semnele că scrâșnești din dinți în somn.

Respirația neplăcută și gura uscată

Respirația urât mirositoare are, în majoritatea cazurilor, o cauză în gură: bacteriile de pe partea din spate a limbii, placa dintre dinți, gingiile inflamate sau lucrările dentare greu de curățat. Mai rar, cauza este în nas, în gât, în sinusuri sau în alte organe.

Ce poți verifica singur

• Cureți zilnic limba și spațiile dintre dinți?
• Mirosul este mai puternic dimineața și dispare după periaj? Atunci e probabil legat de saliva redusă din timpul somnului.
• Respiri pe gură noaptea sau sforăi?
• Iei medicamente care îți usucă gura?
• Fumezi sau bei multă cafea?

Mecanismele, igiena care ajută și situațiile în care trebuie consultat și medicul de familie sau medicul ORL sunt descrise în Respirația urât mirositoare: cauze frecvente și igienă. Curățarea limbii, pas cu pas, este în Curățarea limbii: de ce contează și cum o faci corect.

Gura uscată

Senzația de gură uscată, numită medical xerostomie, nu este doar neplăcută, ci și un factor de risc pentru carii, pentru că saliva are rol protector. Cauzele frecvente includ numeroase medicamente, respirația pe gură, aportul mic de lichide și unele boli generale. Dacă senzația persistă, discută cu medicul care ți-a prescris tratamentele și cu dentistul; nu întrerupe niciun medicament din proprie inițiativă.

Afte, răni și pete în gură

Aftele sunt răni mici, rotunde sau ovale, cu fundul alb-gălbui și margine roșie, care dor mai ales la mâncat și se vindecă de obicei singure în una-două săptămâni. Sunt foarte frecvente și, de cele mai multe ori, nu sunt periculoase.

Când o rană din gură trebuie văzută de medic

• nu se vindecă în aproximativ două săptămâni;
• este foarte mare, foarte dureroasă sau apar multe în același timp;
• revine foarte des;
• este însoțită de febră, ganglioni măriți, stare generală alterată;
• este nedureroasă, dar indurată (tare la atingere) sau are margini neregulate;
• apare ca o pată albă sau roșie care nu se șterge și nu dispare.

O leziune din gură care nu se vindecă trebuie evaluată de dentist sau de medic, pentru că doar examinarea poate exclude o problemă serioasă. Despre afte, factori declanșatori și îngrijirea acasă găsești detalii în Aftele bucale: ce sunt și când trebuie văzute de medic.

Atenție: Nu aplica pe răni din gură substanțe iritante, alcool, aspirină zdrobită sau alte remedii improvizate. Pot produce arsuri chimice ale mucoasei și agravează leziunea.

Urgențele: când nu aștepți programarea

Unele situații nu pot aștepta o programare obișnuită, iar câteva dintre ele cer apel imediat la 112. Infecțiile dentare se pot extinde la țesuturile feței și gâtului, iar traumatismele pot fi însoțite de leziuni la cap.

Pentru loviturile la dinți la copii, pașii din primele minute sunt descriși în Dintele lovit sau rupt la copil: ce faci imediat. Pentru durere, nu lua medicamente pe care nu le-ai mai folosit fără sfatul medicului sau al farmacistului și nu pune comprese calde pe o umflătură a feței.

Prevenția și controalele periodice

Cea mai eficientă protecție împotriva problemelor din această listă este combinația dintre igiena zilnică corectă, alimentația cu puține gustări dulci și acide și controalele periodice. Niciuna dintre ele nu o poate înlocui pe cealaltă.

Rutina de bază

1. Periaj de două ori pe zi, câte aproximativ două minute, cu pastă cu fluor.
2. Curățarea spațiilor dintre dinți o dată pe zi, cu ață sau periuțe interdentare.
3. Curățarea limbii, mai ales dacă ai respirație neplăcută.
4. Mai puține ocazii de consum dulce și acid între mese; apă ca băutură de bază.
5. Fără fumat; dacă fumezi, spune-i dentistului, ca să știe ce să urmărească.

Cât de des mergi la control

Intervalul nu este același pentru toată lumea. Dentistul îl stabilește în funcție de riscul tău de carii, de starea gingiilor și de istoricul tău, de obicei între câteva luni și un an. La control, dentistul examinează dinții, gingiile, limba și mucoasa, poate cere radiografii și îndepărtează tartrul prin detartraj. Unele servicii stomatologice pot fi decontate de CNAS în cabinetele aflate în contract cu casa de asigurări de sănătate, cu o listă mai largă pentru copii; afli condițiile concrete de la cabinet sau de la casa de asigurări județeană.

Sfat: Notează-ți înainte de control ce ai observat: unde sângerează, ce dinte e sensibil, de când ai senzația de gură uscată, ce medicamente iei. Consultul devine mai util când vii cu informații precise.

Ce merită reținut despre problemele orale

Problemele frecvente ale gurii au, aproape toate, o cauză de bază comună și semne timpurii care apar cu mult înainte de durerea puternică. Sângerarea gingiilor, sensibilitatea scurtă, o pată pe dinte sau respirația neplăcută persistentă sunt semnale de luat în serios, nu de suportat. Igiena corectă rezolvă multe dintre ele, dar diagnosticul îl pune dentistul, iar semnele de infecție răspândită sau de traumatism sever cer 112.

De reținut:

• placa bacteriană, frecvența zahărului și saliva redusă stau la baza celor mai multe probleme;
• un simptom care nu trece în circa două săptămâni merită consultat;
• durerea care persistă sau te trezește noaptea cere dentist cât mai curând;
• o rană din gură care nu se vindecă trebuie văzută de medic;
• umflătura feței cu febră sau greutate la înghițire ori respirație: 112;
• controalele periodice prind problemele când sunt încă mici.