Periuța de dinți: duritatea perilor, capul și înlocuirea

O periuță de dinți bună are peri moi cu capete rotunjite, un cap mic și un mâner care se ține comod, iar în rest diferențele dintre modele sunt mai mult de design. Paradoxal, multe persoane aleg o periuță medie sau tare, cu gândul că „freacă mai bine”, deși perii duri nu îndepărtează mai multă placă bacteriană și pot răni gingia sau uza zona sensibilă de la baza dintelui.

Articolul se ocupă de periuța manuală, piesă cu piesă: perii, capul, gâtul, mânerul, modelele speciale și momentul în care trebuie înlocuită. Dacă încă nu te-ai hotărât între o periuță clasică și una cu motor, citește întâi comparația dintre periuța manuală și cea electrică. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Duritatea perilor: de ce moale este alegerea implicită

Pentru aproape toți adulții și copiii, perii moi sunt alegerea recomandată, iar perii tari nu au un avantaj real la curățare. Placa bacteriană este un strat moale și lipicios, format din bacterii și resturi alimentare, care se îndepărtează prin mișcare repetată, nu prin forță. Perii moi se îndoaie și intră ușor sub marginea gingiei și în șanțurile dintre dinți, acolo unde placa se adună cel mai mult.

Perii tari, combinați cu o apăsare mare și cu mișcări orizontale ample, pot contribui în timp la două probleme:

• retracția gingivală, adică retragerea gingiei care descoperă rădăcina dintelui;
• abraziunea, o uzură în formă de pană la baza dintelui, care poate duce la sensibilitate la rece.

Despre legătura dintre aceste leziuni și durerea la rece afli mai multe în Sensibilitatea dentară: de ce apare și ce poți face acasă.

Ce scrie pe ambalaj și ce înseamnă

Producătorii folosesc etichete precum „extra soft”, „soft”, „sensitive”, „medium” sau „hard”, dar nu există o scară unică pe care să o respecte toți. O periuță „soft” de la un producător poate fi mai rigidă decât alta cu aceeași mențiune. De aceea merită să verifici perii cu degetul: trebuie să se îndoaie ușor la o apăsare mică.

Sfat: Dacă periuța ta se răsfiră în câteva săptămâni, problema nu este calitatea ei, ci apăsarea. Ține mânerul cu vârful degetelor, ca pe un pix, și presiunea scade de la sine.

Perii: material, capete și aranjare

Cei mai potriviți sunt perii sintetici din nailon, cu capete rotunjite și lustruite, care nu zgârie gingia. Diferențele de aranjare a smocurilor au un efect mai mic decât duritatea și tehnica, dar pot conta pentru confort.

Materialul

Perii din nailon se usucă repede și au o formă constantă. Perii din fibre naturale, de origine animală, nu sunt recomandați: sunt goi în interior, rețin umezeala și bacteriile, iar capetele lor nu pot fi rotunjite uniform. La periuțele „eco”, mânerul poate fi din bambus sau din plastic reciclat, dar perii sunt de regulă tot sintetici; pentru curățare contează perii, nu mânerul.

Capetele rotunjite

Capătul fiecărui fir trebuie să fie rotunjit. Un fir tăiat drept are muchii care, la nivel microscopic, pot irita gingia. Ambalajele bune menționează acest lucru, iar la o lupă se vede diferența.

Aranjarea smocurilor

Niciun model de smocuri nu ajunge eficient în spațiile strânse dintre dinți; pentru ele ai nevoie de ață sau de periuțe interdentare.

Capul periuței: cât de mic trebuie să fie

Capul potrivit este suficient de mic încât să ajungă comod la fața din spate a ultimilor molari, de regulă acoperind unul sau doi dinți deodată. Un cap mare pare că acoperă mai mult, dar în practică nu încape în zonele înguste, mai ales pe partea dinspre limbă și în spatele ultimului dinte.

Un test simplu: deschide gura pe jumătate și du periuța la ultimul molar de sus. Dacă îți atinge obrazul tensionat sau trebuie să deschizi foarte larg, capul este prea mare pentru tine. Persoanele cu gura mică, cu reflex de vomă accentuat sau cu dinți de minte erupți au de câștigat dintr-un cap compact.

Gâtul și mânerul: confortul care îți păstrează tehnica

Gâtul și mânerul nu curăță nimic direct, dar decid cât de ușor menții unghiul corect timp de două minute. O periuță incomodă te face să grăbești periajul sau să o ții în pumn, cu presiune mare.

• Gâtul ușor angulat ajută la zonele din spate și la fața interioară a dinților din față.
• Gâtul flexibil amortizează o parte din presiune, util celor care apasă tare.
• Mânerul antiderapant nu alunecă din mâna udă.
• Mânerul mai gros este mai ușor de ținut pentru persoanele cu artrită sau cu forță redusă în degete; se poate îngroșa și cu un manșon de spumă.

Pentru felul în care ții periuța și mișcările recomandate, consultă ghidul pas cu pas al periajului corect.

Periuțele speciale și când îți trebuie

Pe lângă periuța obișnuită, există câteva modele gândite pentru situații precise, utile doar dacă te afli într-una dintre ele. Nu le cumpăra „pe deasupra”, ci când au un rol clar în rutina ta.

1. Periuța ortodontică, cu perii tăiați în formă de V, pentru aparatul dentar fix; detaliile sunt în Igiena orală cu aparat dentar fix: rutina de zi cu zi.
2. Periuța cu un singur smoc (monosmoc), cu un cap foarte mic, pentru zonele greu accesibile: în spatele ultimului molar, în jurul implanturilor, pe dinții înghesuiți.
3. Periuța chirurgicală, cu peri foarte fini și deși, pe care dentistul o poate recomanda după o extracție sau o intervenție la gingie.
4. Periuța pentru proteză, mai mare și cu două capete, folosită numai pentru proteza scoasă din gură.
5. Periuța pentru copii, cu cap mic și mâner gros, adaptată vârstei; cum începi îngrijirea dinților la bebeluși afli în Primul periaj al bebelușului: când începi și cum.

Atenție: Copiii mici nu trebuie lăsați să alerge sau să se joace cu periuța în gură. O cădere poate produce o rănire a cerului gurii sau a gâtului; dacă apare o sângerare abundentă, dificultăți de respirație sau de înghițire, sună la 112.

Când schimbi periuța de dinți

Periuța se schimbă la aproximativ trei luni sau mai devreme, imediat ce perii își pierd forma. Perii răsfirați nu mai ajung la marginea gingiei, nu mai intră între dinți și se deformează și mai repede.

Semnele că periuța trebuie înlocuită

• perii sunt aplecați în afară, ca o floare deschisă;
• culoarea indicatoare de pe unii peri s-a decolorat, dacă modelul are o asemenea marcă;
• între smocuri se văd depuneri care nu se mai clătesc;
• mânerul are crăpături în care stă apa;
• ai trecut printr-o boală infecțioasă, de exemplu o răceală puternică sau o infecție în gât, și preferi să pornești cu o periuță nouă.

O metodă practică de a nu uita: notează data pe mâner cu un marker sau cumpără periuțe la începutul fiecărui anotimp. Dacă observi că perii se uzează foarte repede, citește și greșelile frecvente la periaj, unde apăsarea excesivă este pe primul loc.

Cum păstrezi periuța între folosiri

Periuța se clătește bine cu apă după fiecare folosire și se lasă să se usuce în poziție verticală, cu capul în sus, la aer. Bacteriile se înmulțesc mai ușor într-un mediu umed și închis, așa că protecțiile care acoperă complet capul ude nu sunt o idee bună acasă.

• Scutură periuța după clătire, ca să elimini apa dintre smocuri.
• Ține periuțele membrilor familiei separate, astfel încât capetele să nu se atingă.
• Pune paharul sau suportul cât mai departe de toaletă și trage capacul înainte de a trage apa.
• Spală regulat paharul sau suportul, unde se adună apă și reziduuri.
• În călătorie, folosește o cutie cu orificii de aerisire și scoate periuța din ea la destinație.

Nu este nevoie să dezinfectezi periuța cu soluții speciale sau să o fierbi; căldura poate deforma perii. Clătirea și uscarea sunt suficiente pentru o persoană sănătoasă.

Cum alegi concret la raft: lista de verificare

La raft alegi în câteva secunde dacă urmărești cinci criterii, în această ordine. Prețul, culoarea și sloganurile nu fac parte din listă.

1. Mențiunea „soft” sau „sensitive” pe ambalaj, confirmată la atingere.
2. Peri sintetici cu capete rotunjite.
3. Cap mic, potrivit pentru gura ta.
4. Mâner care se ține ușor între degete și nu alunecă.
5. Un model special doar dacă ai o nevoie anume: aparat, implanturi, gingii operate.

Periuța este doar o parte din trusă. Pentru pastă, ață, apă de gură și celelalte produse, vezi ghidul de alegere a produselor de igienă orală, iar pentru concentrația de fluor potrivită citește Pasta de dinți cu fluor: ce înseamnă ppm și cum alegi.

Ideile principale despre alegerea periuței

O periuță bună este simplă: peri moi, capete rotunjite, cap mic, mâner comod. Restul inovațiilor pot aduce confort, dar nu compensează o tehnică grăbită sau o periuță ținută prea mult. Înlocuirea la timp și păstrarea la aer contează la fel de mult ca modelul ales.

De reținut:

• moale este alegerea implicită, tare practic niciodată;
• capul mic ajunge la ultimii molari;
• țin periuța ca pe un pix, fără apăsare;
• schimb periuța la circa trei luni sau când perii se răsfiră;
• periuțele speciale se aleg doar pentru o nevoie clară.