Pasta de dinți cu fluor: ce înseamnă ppm și cum alegi

Mențiunea ppm de pe tubul de pastă îți spune câtă fluorură conține produsul: ppm înseamnă „părți per milion”, iar 1.000 ppm corespund la 1 miligram de fluor în fiecare gram de pastă. Pentru adulți, pastele obișnuite au între 1.000 și 1.500 ppm, interval în care fluorul și-a demonstrat de-a lungul deceniilor efectul de prevenire a cariilor. Sub această valoare, protecția scade; peste ea, produsele nu se mai vând liber ca simple cosmetice în Uniunea Europeană.

Mai jos afli cum acționează fluorul, cum citești eticheta chiar și atunci când concentrația apare ca procent dintr-o substanță, ce formă de fluor alegi pentru situația ta și cum folosești pasta astfel încât fluorul să rămână pe dinți. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Ce face fluorul pentru dinți

Fluorul ajută smalțul să reziste la atacul acizilor și să își refacă micile pierderi de minerale, ceea ce încetinește sau oprește formarea cariilor în fazele incipiente. Smalțul este stratul exterior, foarte dur, al dintelui, format în mare parte dintr-un mineral numit hidroxiapatită.

De fiecare dată când mănânci zahăr sau amidon, bacteriile din placă produc acizi care scot minerale din smalț; procesul se numește demineralizare. Saliva neutralizează apoi acizii și aduce înapoi o parte din minerale: remineralizare. Fluorul prezent în gură în cantități mici:

• favorizează remineralizarea și face ca mineralul refăcut să fie mai rezistent la acizi;
• reduce capacitatea bacteriilor de a produce acid;
• ajută la oprirea leziunilor incipiente, vizibile uneori ca pete albe, mate, pe smalț.

Echilibrul dintre pierdere și refacere depinde mult și de cât de des mănânci. Mecanismul este explicat în articolul despre zahăr și frecvența gustărilor: fluorul ajută, dar nu poate compensa ronțăitul dulce toată ziua.

Ce înseamnă ppm și cum îl citești pe etichetă

Concentrația de fluor apare pe ambalaj fie direct în ppm, fie ca procent dintr-un compus cu fluor, iar cele două se pot transforma ușor una în alta. Valoarea care contează pentru comparație este fluorul propriu-zis, exprimat în ppm.

Echivalențe utile

Calculul este simplu: 0,1% fluor înseamnă 1.000 ppm. Dacă eticheta indică doar procentul compusului, nu al fluorului, diferența vine din faptul că fluorul este doar o parte din greutatea moleculei.

Unde găsești informația

1. Pe cutie sau pe tub, în dreptul ingredientelor sau într-o mențiune separată, de tipul „conține fluorură de sodiu (1.450 ppm F)”.
2. În lista INCI, unde apar denumirile în engleză: sodium fluoride, sodium monofluorophosphate, stannous fluoride, olaflur (o aminfluorură).
3. În avertismentele obligatorii pentru pastele cu fluor, care privesc folosirea la copii.

Sfat: Dacă pe ambalaj nu apare nicio cifră și nicio formă de fluor în ingrediente, presupune că pasta nu conține fluor. Pentru un adult care vrea să prevină cariile, merită o alternativă cu fluor.

Ce concentrație alegi în funcție de vârstă și risc

Pentru majoritatea adulților, o pastă cu 1.000–1.500 ppm, folosită de două ori pe zi, este alegerea standard; pentru copii contează mai ales cantitatea pusă pe periuță. Concentrațiile mai mari decât limita pentru produsele cosmetice există în unele țări doar ca produse eliberate pe recomandare medicală, pentru persoane cu risc foarte mare de carii, și se folosesc exclusiv la indicația dentistului.

Detaliile pe vârste, inclusiv cum supraveghezi periajul copilului, sunt explicate în ghidul despre pasta de dinți pentru copii. Recomandările pentru copiii mici s-au schimbat în timp, așa că, dacă ai auzit altceva, discută cu medicul pediatru sau cu dentistul copilului.

Cine este considerat cu risc crescut de carii

• persoanele care au avut multe carii noi în ultimii ani;
• cei cu gură uscată, din cauza unor medicamente sau boli;
• purtătorii de aparat dentar fix;
• persoanele cu rădăcini dentare expuse, de exemplu după retragerea gingiei;
• cei care consumă des gustări dulci sau băuturi îndulcite.

Riscul îl evaluează dentistul la control, care poate recomanda și alte forme de fluor aplicate la cabinet.

Formele de fluor: diferențe practice

Toate formele de fluor din pastele obișnuite protejează împotriva cariilor, iar diferențele dintre ele țin mai ales de efectele suplimentare și de compatibilitatea cu restul formulei. Nu trebuie să cauți o anumită formă dacă nu ai o nevoie specială.

• Fluorura de sodiu este cea mai răspândită. Se combină bine cu abrazivi pe bază de silice.
• Monofluorofosfatul de sodiu este folosit des în formulele cu carbonat de calciu ca abraziv, cu care este compatibil.
• Fluorura de staniu are și efect antibacterian și ajută la sensibilitate și la gingii; la unele persoane poate lăsa o colorație superficială, care se îndepărtează la igienizare.
• Aminfluorurile se întâlnesc mai ales în produsele de profil, uneori combinate cu fluorura de staniu.

Dacă suferi de sensibilitate dentară, combinația potrivită de ingrediente este discutată în Pasta pentru dinți sensibili: cum acționează și cum o alegi. Dacă te interesează mai ales petele de pe dinți, vezi Pasta de dinți albitoare: ce poate face și ce nu, dar verifică și acolo prezența fluorului.

Cum folosești pasta ca fluorul să rămână pe dinți

Fluorul acționează cel mai bine când rămâne în contact cu dinții după periaj, așa că regula principală este: scuipă pasta și nu te clăti din abundență cu apă. Clătirea energică spală o mare parte din fluorul abia depus.

1. Pune pe periuță cantitatea potrivită vârstei, nu o fâșie pe toată lungimea perilor.
2. Perie două minute, ca pasta să ajungă pe toate suprafețele.
3. La final scuipă spuma.
4. Dacă nu suporți senzația, clătește-te cu foarte puțină apă, o singură dată.
5. Nu mânca și nu bea, în afară de apă, aproximativ o jumătate de oră după periajul de seară, dacă poți.

Periajul de seară este cel mai important, pentru că în timpul somnului saliva scade, iar fluorul rămas pe dinți lucrează toată noaptea. Ordinea pașilor de seară o găsești în Rutina de seară pentru dinți: ordinea corectă a pașilor. Dacă folosești și apă de gură, alege alt moment al zilei decât periajul, așa cum explicăm în Apa de gură: când e utilă și cum o folosești corect.

Atenție: Nu te speli pe dinți imediat după alimente sau băuturi foarte acide, cum sunt sucurile de citrice sau băuturile carbogazoase. Smalțul este înmuiat temporar, iar periajul imediat poate accentua uzura. Despre momentul potrivit afli în Periajul după masă: de ce uneori e mai bine să aștepți.

Siguranța fluorului: ce e adevărat și ce e exagerat

Folosit în cantitatea potrivită și scuipat după periaj, fluorul din pasta de dinți este considerat sigur pentru copii și adulți de către organizațiile stomatologice și de sănătate publică. Discuțiile despre riscuri amestecă adesea situații foarte diferite: periajul obișnuit, înghițirea accidentală a unei cantități mari și expunerea cronică la apă cu mult fluor natural.

Fluoroza dentară

Fluoroza este o modificare a aspectului smalțului, de obicei sub forma unor pete sau linii albe fine, care poate apărea doar dacă un copil primește constant prea mult fluor în anii în care dinții definitivi se formează în os. De aceea copiii mici primesc o cantitate foarte mică de pastă și sunt supravegheați să nu o înghită. La adulți, dinții sunt deja formați, iar pasta nu poate produce fluoroză.

Ingerarea accidentală

Un copil care mănâncă pastă direct din tub sau înghite o cantitate mare poate avea greață, vărsături sau dureri de burtă. Păstrează tubul la înălțime, ca orice produs de igienă.

Important: Dacă un copil a înghițit o cantitate mare de pastă de dinți sau de apă de gură cu fluor și are vărsături repetate, somnolență sau orice simptom care te îngrijorează, sună imediat la 112.

Apa și alte surse de fluor

În România apa potabilă nu este fluorizată în mod sistematic, iar conținutul natural de fluor diferă de la o zonă la alta. Suplimentele cu fluor sub formă de tablete sau picături se folosesc doar la recomandarea medicului, după evaluarea tuturor surselor, niciodată din proprie inițiativă.

Pastele fără fluor: când au sens

Pastele fără fluor nu oferă protecția anticarie pe care o așteaptă majoritatea oamenilor de la un produs de igienă orală. Ele curăță mecanic, împreună cu periuța, dar nu ajută smalțul să se refacă.

Există situații rare în care un medic poate recomanda temporar alt tip de produs, dar alegerea „fără fluor” din motive de modă sau din teama de chimicale lasă dinții mai expuși. Același lucru se aplică multor produse „naturale”, inclusiv celor cu cărbune activ, discutate în Pasta cu cărbune activ: ce trebuie să știi înainte de folosire: verifică întotdeauna dacă au fluor și în ce concentrație.

Ce merită reținut despre pasta cu fluor

Pe scurt, ppm-ul de pe tub îți arată cât fluor primesc dinții la fiecare periaj, iar pentru adulți intervalul de 1.000–1.500 ppm este cel standard. Contează la fel de mult cum folosești pasta: de două ori pe zi, în cantitatea potrivită, fără clătire abundentă. Fluorul nu înlocuiește curățarea dintre dinți și nici o alimentație cu gustări rare.

De reținut:

• 1.000 ppm înseamnă 1 mg de fluor la gramul de pastă;
• adulții: 1.000–1.500 ppm, cât un bob de mazăre;
• copiii: cantitate adaptată vârstei, periaj supravegheat;
• scuipă, nu clăti din abundență;
• periajul de seară este cel mai important;
• pentru o privire de ansamblu asupra produselor, vezi ghidul complet al produselor de igienă orală.