Oil pulling-ul este un obicei popularizat din tradiții vechi de medicină populară, în care ții în gură o lingură de ulei, de obicei de cocos sau de floarea-soarelui, și îl miști printre dinți timp de câteva minute. Apoi îl scuipi la coș, nu în chiuvetă, și te clătești cu apă. Promisiunile care îl însoțesc sunt generoase: dinți mai albi, respirație proaspătă, gingii sănătoase. Merită să vedem ce se poate susține și ce rămâne simplă prezumție.
Cum se face, concret
Tehnica este simplă și de aceea s-a răspândit atât de repede. Se măsoară aproximativ o lingură de ulei, se ține în gură și se mișcă ușor, ca la o clătire, fără să fie înghițit. Durata variază în diverse surse de la câteva minute până la douăzeci, dar nimeni nu a dovedit că un timp lung aduce beneficii în plus.
Uleiul se scuipă într-un coș de gunoi, pentru că se poate solidifica în țevi, mai ales cel de cocos, care la temperatură camerei devine solid. După aceea, gura se clătește cu apă și, abia apoi, urmează periajul obișnuit.
Ce nu trebuie să faci
- Nu înghiți uleiul, pentru că ține în el bacterii și resturi din gură.
- Nu forța mișcarea, mai ales dacă ai probleme la articulația maxilarului.
- Nu amâna periajul pentru că ai făcut „oil pulling”.
Ce susțin adepții și ce arată cercetările
Ideea de bază este că uleiul „prinde” bacteriile și placa, iar scuiparea le elimină. O parte dintre grăunțele de adevăr vin din faptul că uleiurile conțin acizi grași care pot avea un efect asupra unor bacterii din gură. În laborator, rezultatele pot arăta lucruri interesante, dar laboratorul nu seamănă cu gura unui om, unde există salivă, mâncare și un echilibru complicat de microbi.
Studiile pe oameni sunt în general mici, scurte și de calitate variabilă. Unele găsesc o scădere ușoară a plăcii sau a inflamației gingivale, altele nu găsesc nicio diferență față de apa simplă. Ce se poate spune prudent este că efectul, dacă există, este mic și nu se compară cu cel al periajului corect.
| Afirmație populară | Ce se poate spune |
|---|---|
| Albește dinții | Nu există dovezi solide; pătarea de suprafață poate scădea ușor, dar culoarea de bază nu se schimbă |
| Elimină tartrul | Nu; tartrul este întărit și se îndepărtează doar la cabinet |
| Vindecă gingivita | Nu; poate, cel mult, să ajute marginal alături de igiena obișnuită |
| Împrospătează respirația | Posibil, temporar, ca orice clătire |
| Înlocuiește pasta | Nu, pentru că nu aduce fluor |
Ultimul rând este cel mai important. Protecția împotriva cariilor vine în mare parte din fluorul din pastă, iar uleiul nu îl conține. Dacă vrei să înțelegi mai bine rolul lui, citește despre pasta cu fluor și ce înseamnă ppm.
De ce nu înlocuiește periajul
Placa bacteriană este o peliculă lipicioasă, un biofilm, care aderă la smalț. Ea nu se desprinde printr-o simplă clătire, fie cu apă, fie cu ulei, pentru că are nevoie de acțiune mecanică. Periuța și ața dentară o rup și o îndepărtează, iar uleiul nu poate face același lucru.
Când vorbim despre prevenirea cariilor și a bolilor gingiilor, ordinea priorităților este cunoscută: periaj corect de două ori pe zi, curățarea spațiilor dintre dinți, alimentație cu mai puține zaharuri între mese și vizite regulate la dentist. Dacă vrei să verifici tehnica, ghidul despre periajul corect te duce pas cu pas prin ea, iar pentru spațiile dintre dinți vezi cum se folosește ața dentară.
Riscuri și lucruri de știut
Pentru majoritatea adulților sănătoși, oil pulling-ul este un obicei fără pericole mari, dar nu este lipsit de neplăceri.
- Maxilarul poate obosi dacă ții uleiul mult timp și îl miști energic.
- Pot apărea greață sau disconfort, mai ales la început.
- Există cazuri rare descrise de iritație, iar cine are alergie la un anumit ulei trebuie să îl evite.
- Dacă uleiul este aspirat accidental în căile respiratorii, poate provoca probleme; de aceea nu se practică la copii mici sau la persoane cu dificultăți de înghițire.
Un alt risc, mai greu de văzut, este psihologic. Cine se bazează pe oil pulling poate amâna un control stomatologic sau poate ignora un semn important, cum ar fi gingiile care sângerează constant. Sângerarea nu se rezolvă cu ulei; despre cauzele ei vezi articolul despre sângerarea gingiilor.
Dacă vrei totuși să îl încerci
Nu există niciun motiv medical să te oprești dacă îți place și îl faci ca adaos. Alege un ulei alimentar obișnuit, fără arome, și limitează-te la câteva minute, într-un moment în care ai ocupat oricum timpul, de exemplu în timp ce te pregătești de dimineață. Apoi continuă cu rutina clasică, fără să sari peste ață sau peste periaj.
Merită să fii atent la senzația din gură. Dacă apar durere, iritații sau gust neplăcut persistent, oprește-te. Iar dacă ai probleme concrete, precum respirație urât mirositoare care nu trece, afte frecvente sau dinți sensibili, o discuție cu medicul dentist aduce mai mult decât orice remediu de casă.
Ce merită reținut despre oil pulling
- Metoda constă în clătirea gurii cu ulei timp de câteva minute, apoi scuiparea lui.
- Dovezile pentru beneficii sunt limitate și arată, în cel mai bun caz, un efect modest.
- Uleiul nu conține fluor și nu îndepărtează placa prin acțiune mecanică.
- Nu înlocuiește periajul, ața dentară sau controlul la dentist.
- Poate fi un adaos inofensiv pentru mulți adulți, dar nu o soluție pentru probleme existente.
Întrebări frecvente
Oil pulling-ul albește dinții?
Nu există dovezi solide în acest sens. Se poate observa o curățare ușoară a suprafeței, dar culoarea naturală a dintelui nu se schimbă prin clătire cu ulei.
Se face înainte sau după periaj?
Mulți îl fac înainte, pe stomacul gol, apoi se spală pe dinți. Ordinea nu a fost dovedită ca importantă, dar periajul trebuie să rămână pasul principal.
Poate fi folosit uleiul de cocos în locul pastei?
Nu. Uleiul nu aduce fluor și nu are acțiunea mecanică a periuței, așa că nu protejează la fel împotriva cariilor.
Este potrivit pentru copii?
În general nu este recomandat copiilor mici, pentru că există riscul de a înghiți sau de a aspira uleiul. Pentru copii, rutina de bază rămâne cea mai sigură.
Când trebuie să merg la dentist în loc să încerc remedii de casă?
Când ai gingii care sângerează des, dureri, dinți care se clatină, umflături sau respirație neplăcută persistentă. În aceste situații cauza trebuie căutată la cabinet.
