Erupția dentară la bebeluși: semne și cum îl ajuți

Erupția dentară este procesul prin care dinții de lapte, formați încă dinainte de naștere în osul maxilarelor, străbat gingia și devin vizibili în gură. La cei mai mulți bebeluși, primul dinte apare între 6 și 10 luni, dar intervalul normal este larg: unii copii au primul dinte la 4 luni, alții abia după un an, fără ca vreuna dintre situații să fie o problemă în sine.

Pentru părinți, perioada aceasta înseamnă nopți agitate, multă salivă și întrebarea „e de la dinți sau e altceva?”. Mai jos afli ce semne sunt tipice, ce poți face acasă ca să îi fie mai ușor copilului, ce să eviți și ce simptome trebuie văzute de medic, indiferent dacă vine sau nu un dinte.

Ce se întâmplă de fapt în gură

În timpul erupției, dintele urcă treptat prin os și apoi prin gingie, care se subțiază, se umflă ușor și în final se deschide deasupra marginii dintelui. Procesul nu durează o zi: pentru fiecare dinte, disconfortul se poate întinde pe câteva zile înainte și după momentul în care vezi marginea albă.

Dinții de lapte se formează devreme

Mugurii dentari ai dinților de lapte încep să se formeze în primele luni de sarcină, iar ai unora dintre dinții definitivi, în jurul nașterii. De aceea, la naștere, maxilarele bebelușului conțin deja dinții care urmează să apară. Ce mănâncă și ce boli are copilul în primii ani poate influența calitatea smalțului dinților definitivi care se formează încă în os.

De ce unii copii suferă mai mult decât alții

Pragul de disconfort diferă mult de la un copil la altul. Unii părinți descoperă primul dinte întâmplător, când bebelușul mușcă lingurița, alții trec prin săptămâni grele. Molarii, care sunt mai lați, provoacă adesea mai mult disconfort decât incisivii.

Ordinea și vârstele de apariție

Dinții de lapte apar într-o ordine destul de previzibilă, deși vârstele variază de la un copil la altul cu câteva luni. Tabelul de mai jos folosește intervale orientative, des folosite în stomatologia pediatrică.

Observă că primii molari apar de obicei înaintea caninilor, ceea ce lasă un „gol” temporar între incisivi și molari. Este normal și se închide pe măsură ce ies caninii. Dinții apar de regulă în perechi: odată cu incisivul din stânga, vine în scurt timp și cel din dreapta.

Sfat: Notează pe un calendar sau în carnetul de sănătate al copilului data fiecărui dinte nou. La controalele la pediatru și la stomatolog, aceste repere sunt mai utile decât amintirile vagi.

Ce urmează după ce dentiția de lapte este completă, inclusiv schimbarea ei cu dinții definitivi după 6 ani, găsești în ghidul despre dinții copiilor pe vârste.

Semnele obișnuite ale erupției

Semnele tipice ale erupției sunt locale și ușoare: salivă multă, gingie umflată, nevoia de a mușca și un copil mai agitat decât de obicei. Ele apar cu câteva zile înainte de ieșirea dintelui și se liniștesc de obicei după ce marginea lui a străpuns gingia.

• Salivație abundentă, uneori cu iritarea pielii de pe bărbie și din jurul gurii.
• Nevoia de a mușca degete, jucării, marginea pătuțului.
• Gingia umflată și roșie în locul în care urmează dintele; uneori se vede prin ea o pată albă.
• Iritabilitate și somn mai agitat, mai ales seara.
• Frecarea urechii sau a obrazului de aceeași parte cu dintele.
• Pofta de mâncare scăzută pentru o zi sau două, mai ales la hrana solidă.

Bula albăstruie de pe gingie

Uneori, deasupra unui dinte care urmează să iasă apare o mică umflătură moale, albăstruie sau violacee, plină cu lichid. Se numește chist de erupție și dispare adesea singur când dintele străpunge gingia. Arată-l totuși medicului stomatolog sau pediatrului, ca să confirme că despre asta e vorba; nu îl apăsa și nu încerca să îl spargi.

Ce simptome nu sunt de la dinți

Febra mare, diareea, vărsăturile, erupțiile pe corp, tusea sau refuzul complet al lichidelor nu se explică prin erupția dentară și trebuie evaluate de medicul pediatru. Este cea mai importantă regulă a acestei perioade, pentru că erupția durează luni de zile și poate fi pusă, greșit, pe seama oricărui simptom.

Atenție: La un sugar sub 3 luni, orice febră înseamnă un telefon imediat la medic. Dacă un copil de orice vârstă respiră greu, are convulsii, este neobișnuit de somnolent sau nu poate fi trezit, sună la 112.

Cum îl ajuți pe bebeluș acasă

Cel mai bine funcționează lucrurile simple: presiune blândă pe gingie, ceva rece de mușcat și multă răbdare. Nu există un remediu care să facă disconfortul să dispară complet, dar îl poți reduce.

Masajul gingiei

Spală-te bine pe mâini și masează ușor gingia cu degetul curat, cu mișcări circulare, timp de câteva secunde. Presiunea calmează senzația de tensiune. Mulți bebeluși mușcă imediat degetul, deci ai grijă după apariția primilor dinți.

Inelele de dentiție

Inelul de dentiție este o jucărie din material moale și rezistent, făcută special pentru a fi mestecată. Alege unul dintr-o singură bucată, fără piese mici care se pot desprinde și fără lichid în interior. Poți să îl ții puțin la frigider, dar nu în congelator: un inel înghețat devine prea tare și poate răni gingia.

Hrana rece, dacă a început diversificarea

Dacă bebelușul mănâncă deja solide, un piure rece sau iaurtul simplu, scos din frigider, pot fi mai ușor acceptate în zilele dificile. Alimentele tari, pe care copilul le-ar putea rupe în bucăți, se dau doar sub supraveghere atentă, din cauza riscului de înecare.

Pielea din jurul gurii

Șterge saliva des, prin tamponare, cu o bucată de pânză moale și curată. Dacă pielea de pe bărbie se înroșește și crapă, întreabă medicul pediatru sau farmacistul ce cremă de protecție este potrivită pentru vârsta copilului.

Ce să eviți în perioada erupției

Câteva obiceiuri populare fac mai mult rău decât bine, fie pentru dinți, fie pentru siguranța copilului. Merită să le cunoști din timp, pentru că sunt recomandate des de rude și prieteni bine intenționați.

1. Colierele și brățările „de dentiție”, din chihlimbar sau alte materiale: nu au efect dovedit și prezintă risc de strangulare și de înecare cu mărgelele.
2. Mierea sau zahărul pe suzetă ori pe inel: zahărul favorizează cariile pe dinții abia ieșiți, iar mierea nu se dă copiilor sub un an.
3. Biscuiții „de dentiție” îndulciți, ronțăiți ore întregi: lasă un strat lipicios pe dinți. Despre efectul gustărilor frecvente afli mai mult în Gustările prietenoase cu dinții: idei pentru toată ziua.
4. Gelurile, tabletele sau picăturile pentru gingii, folosite fără recomandarea medicului: unele substanțe anestezice locale sau antiinflamatoare nu sunt potrivite pentru sugari.
5. Frecarea gingiei cu alcool, usturoi sau alte remedii casnice: pot irita sau arde mucoasa.
6. Obiectele tari, înghețate sau mici, care pot fi înghițite.

Orice medicament pentru durere sau febră i se dă copilului doar la recomandarea medicului pediatru, care stabilește produsul și cantitatea potrivite pentru vârsta și greutatea lui.

Igiena orală începe odată cu primul dinte

Din ziua în care vezi primul dinte, începe periajul de două ori pe zi, cu o periuță moale de bebeluș și o urmă de pastă cu fluor. Gingiile iritate nu sunt un motiv să amâni: periajul blând nu doare, iar placa bacteriană se poate depune din prima săptămână.

Cum ții bebelușul, ce periuță alegi și cum faci periajul fără lacrimi afli în Primul periaj al bebelușului: când începi și cum. Cantitatea exactă de pastă, pe vârste, este explicată în Pasta de dinți pentru copii: cantitate și fluor pe vârste.

Biberonul și suzeta odată cu primii dinți

Odată cu apariția dinților, biberonul cu lapte sau cu suc la adormire devine un risc real de carie la incisivii de sus. Mecanismul este descris în Caria de biberon: ce este și cum o previi la copiii mici. Dacă bebelușul folosește suzetă, păstreaz-o curată și nu o îndulci; efectele pe termen lung asupra dinților sunt tratate separat în Suzeta și suptul degetului: efectele asupra dinților.

Când discuți cu medicul despre dinți

Majoritatea abaterilor de la „calendar” sunt variații normale, dar câteva situații merită o discuție cu medicul pediatru sau cu medicul stomatolog pediatru.

• un bebeluș născut cu dinți sau la care apar dinți în prima lună de viață;
• niciun dinte în jurul vârstei de 15–18 luni;
• dinți cu formă sau culoare neobișnuită, pete albe ori maronii, smalț care se sfărâmă;
• o umflătură a gingiei care nu dispare sau care sângerează;
• un copil care refuză constant hrana și lichidele.

Oricum ar decurge erupția, prima vizită la stomatolog se recomandă în jurul vârstei de un an. Detaliile sunt în Prima vizită a copilului la dentist: când și cum o pregătești.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul medicului pediatru sau al medicului stomatolog.

Pe scurt, despre primii dinți

Erupția dentară este un proces normal, întins pe aproximativ doi ani și jumătate, cu perioade mai liniștite și altele mai agitate. Semnele locale se gestionează acasă, cu răcire, masaj și răbdare, iar simptomele generale, ca febra sau diareea, se arată medicului, fără să fie puse automat pe seama dinților.

De reținut:

• primul dinte apare de obicei între 6 și 10 luni, de regulă incisivii de jos;
• salivația, nevoia de a mușca și iritabilitatea sunt semne normale;
• inelul de dentiție răcit la frigider, nu congelat, și masajul cu degetul curat ajută;
• fără coliere de chihlimbar, miere sau geluri folosite fără recomandare;
• periajul începe din ziua primului dinte.